Dermatita seboreica

Dermatita seboreica reprezinta o eczema cronica usoara localizata pe zonele cu piele bogata in sebum, afectand adultii si copii deopotriva. Afectiunea, din punct de vedere medical, nu este grava, insa este extrem de suparatoare, atat din punct de vedere estetic si social (cel mai frecvent leziunile se gasesc la nivelul capului, afectand increderea in sine si implicit relatiile cu cei din jur), cat si din punct de vedere al evolutiei, aceasta boala fiind una cronica, cu recaderi periodice.

Dermatita seboreica este extrem de frecventa, matreata, forma cea mai usoara a acesteia, estimandu-se ca fiind prezenta la aproximativ 15-20% din populatie.

Barbatii sunt mai frecvent afectati decat femeile (deoarece activitatea glandelor sebacee este controlata de hormonii masculini).

Boala apare de regula odata cu pubertatea si evolueaza in pusee, cu un varf in jurul varstei de 40 de ani. Exista insa si o forma ce apare la copii.

Dermatita seboreica se  manifestata prin leziuni eritematoase (rosii) insotite de scuame avand caracter grasos, localizate pe pielea capului, obraji sau pe toracele superior si care apar pe un fond tegumentar gras, cu pori foliculari dilatati (teren seboreic).
In general, la toti indivizii cu aceasta afectiune pielea este sensibila la substante iritante, la expunerea la soare sau la caldura, toate acestea, precum si starile febrile sau tratamentele agresive topice, putand duce la declansarea unui puseu sau diseminarea unor leziuni deja existente.
In functie de varsta exista mai multe elemente caracteristice:

• La sugari apar placi rosii sau de culoarea pielii acoperite de scuame sau cruste cu caracter grasos (asa numitele „cruste de lapte”) localizate pe scalp. Exista cazuri in care scalpul este interesat in intregime („calota seboreica”), precum si cazuri in care crustele se intind si pe frunte, sprancene, obraji sau gat. Nu apare caderea parului si de regula leziunile nu sunt insotite de mancarime. Dermatita seboreica la sugar este de obicei autolimitata, astfel incat se vindeca  fara tratament in cateva saptamani pana la cateva luni, insa uneori este necesar si tratamentul.
• La adulti exista mai multe forme, atat ca localizare, cat si ca aspect. Prototipul leziunilor de dermatita seboreica la adult sunt petele rosii, scuamoase, frecvent insotite de mancarime, cu scuame groase, galbui. Localizarile frecvente sunt scalpul, interlinia paroasa a acestuia, sprancenele, tampla, zona periorala superioara (cu mustata la barbati), retro si intraauricular (in spatele si in ureche). Matreata este o forma usoara a acestei afectiuni. Alte localizari sunt: toracele superior (anterior si posterior), axilele si zona pubiana.

Cauzele bolii nu sunt pe deplin cunoscute, fiind emise multiple ipoteze, cea mai acceptata fiind cea conform careia exista o asociere intre supraproductia de sebum si specia de fungi saprofiti Malassezia. .
Conform acestei teorii, dermatita seboreica apare atunci cand urmatoarele 3 elemente sunt prezente:

• Sebumul: Scalpul produce in mod normal sebum ce protejeaza parul si pielea. Sebumul contine trigliceride si acizi grasi, fiind un mediu ideal de crestere pentru Malassezia.
• Genul de fungi (ciuperci) Malassezia: Acesti fungi se gasesc pe pielea tuturor oamenilor, inmultindu-se mai ales in zonele cu concentratie crescuta de sebum.
• Raspunsul inflamator de la nivelul pielii: Indivizii cu o tendinta innascuta pentru raspuns inflamator (inrosire, mancarime) la sebum  au tendinta de a suferi de dermatita si matreata.

A fost propus urmatorul mecanism: Malassezia aflata pe suprafata pielii se inmulteste in exces in zonele bogate in sebum, secreta enzime ce degradeaza grasimile din acesta, substantele rezultate penetrand pielea si determinand o reactie inflamatorie locala si, in cazul matretii, dislocarea epidermului.

Alte cauze:

Medicamente: O serie de medicamente au fost raportate ca determinand leziuni asemanatoare cu dermatita seboreica: arsenic, sarurile de aur, metildopa, cimetidina si neurolepticele.

Tulburari neurologice: Dermatita seboreica este uneori asociata cu o serie de tulburari neurologice, cum ar fi boala Parkinson, epilepsia, paraliziile faciale. De asemenea stresul emotional agraveaza boala.

Factori fizici: Variatiile sezoniere de temperatura si umiditate influenteaza evolutia bolii, astfel ca temperaturile joase, iarna, sau umiditatea crescuta asociata cu temperatura ridicata agraveaza boala.

Dieta a fost adesea „acuzata” pentru aparitia dermatitei seboreice, insa nu a fost dovedita vreo corelatie.

Nu exista teste specifice care sa puna diagnosticul. Acesta este bazat pe istoricul bolii si pe examenul fizic al pacientului. In cazuri speciale, foarte rare, este necesara biopsia cutanata (extragerea pe cale chirurgicala a unui fragment mic de piele pentru a fi studiat la microscop) cu scopul de a confirma diagnosticul sau de a exclude boli care seamana din punct de vedere clinic.

In general, tratamentul dermatitei seboreice este focalizat pe diminuarea si disparitia scuamelor si crustelor, inhibarea coloniilor de fungi (antifungice) si scaderea eritemului (rosetii) si mancarimii (antiinflamatoare), fiind de regula terapie topica ce utilizeaza: sampoane si creme antifungice si corticosteroizi topici cu potenta scazuta.

Trebuie stiut ca, in afara formei sugarului, dermatita seboreica este o boala cronica, adesea fiind necesar un tratament de intretinere de lunga durata.

In cazul bolii active exista diverse tratamente in functie de localizare si gravitate.

Astfel:

Matreata poate fi tratata cu sampoane „antimatreata”  ce pot contine substante antifungice ca: piritionat de zinc (mai eficient in forma microdispersata), ketoconazol, ciclopirox, piroctonolamina, sulfura de zinc sau de seleniu. Astfel de sampoane trebuie aplicate pe scalp si lasate sa actioneze 5 -10 minute inainte de spalare. Trebuie stiut ca fiecare persoana reactioneaza diferit la  aplicarea de substante pe piele, unii pot avea rezultate favorabile intr-un timp scurt, altii pot sa nu raspunda de loc la o anumita substanta. Astfel, daca nu apare nici o imbunatatire in 6 saptamani, recomandam schimbarea samponului cu altul cu o substanta activa diferita.

De asemenea cei ce sufera de aceasta afectiune trebuie sa creasca frecventa spalarii capului si sa evite folosirea produselor de coafare (spray, gel sau crema).

In cazul formelor mai grave medicul dermatolog va decide tratamentul optim (putandu-se asocia alte tratamente precum cele cu keratolitice sau corticosteroizi topici).

Leziunile de la nivelul fetei si trunchiului, odata pus diagnosticul corect, se trateaza cu creme antifungice (ketoconazol 2%, itraconzol, miconazol, fluconazol, econazol, bifonazol, climbazol, ciclopirox) aplicate o data pe zi, de preferat seara, daca este necesar tratament de lunga durata.

Se vor evita unguentele grase, solutiile alcoolice si se va reduce frecventa spalarii cu sapun.

In anumite cazuri, medicul dermatolog poate recomanda creme cu corticosteroizi topici (ex. hidrocortizon 1%) pentru perioade scurte  (nu este de preferat a se folosi pe o durata foarte lunga, mai ales la nivelul fetei) sau chiar antifungici sub forma de pastile.

In cazul leziunilor de la nivelul pleoapelor recomandam comprese calde pentru eliminarea scuamelor (tinute peste pleoape 5-10min) si folosirea de sampon pentru bebelusi odata sau de mai multe ori pe zi pe sprancene si gene. Tratamentul medicamentos va fi initiat de catre medicul dermatolog in functie de gravitate si extindere.

Tratamentul formei sugarului de regula nu este necesar, deoarece afectiunea este autolimitata in acest caz. Pielea scalpului se va emolia adecvat  (cu uleiuri de bebelusi, uleiuri vegetale, minerale, vaselina ), urmata de masajul bland a scalpului cu o perie moale (pentru indepartarea scuamelor). Apoi scalpul se va spala cu un sampon bland („ de bebelusi”), dupa samponare eliminandu-se scuamele  cu o alta perie moale (ex. o periuta de dinti moale).

In cazul formelor mai grave, la sugar pot fi adaugate keratolitice  (ex acid salicilic), creme sau sampoane antifungice sau corticosteroizi topici cu potenta redusa.