Control alunițe (Dermatoscopie)

Alunitele, cunoscute si sub numele de nevi, sunt mici pete sau excrescente pigmentate (adica de culoare maro) la nivelul pielii. Ele pot fi localizate oriunde pe suprafata pielii (inclusiv pielea capului, palme sau talpi) si pot sa existe si pe mucoase (orala sau genitala) sau sub unghii.

Culoarea este de regula maro, insa unele pot fi roz, gri sau pot avea culoarea pielii. Culoarea alunitelor este data cantitatea si profunzimea pigmentului numit melanina, produs de melanocite (celule din structura normala a pielii).

Suprafata unei alunite poate fi plana, neteda, ridata sau in relief, iar forma poate fi rotunda sau ovala.

Dimensiunea alunitelor este si ea variabila. De regula ele au sub 6mm (cam de marimea gumei de sters de la un creion).

Majoritatea persoanelor au 10-40 de alunite care apar in general in copilarie si adolescenta, pana in jurul varstei de 40 de ani. Ele evolueaza odata cu noi: pot creste, in special in perioada de crestere a copiilor sau daca luam in greutate, se pot decolora si chiar disparea treptat la varste inaintate si isi pot modifica aspectul (culoare sau dimensiune) cand apar modificari hormonale, ca de exemplu la pubertate sau in sarcina.

In afara aspectului tipic descris mai sus (nevi comuni), exista si alte variante de nevi:

• Congenital. 1 din 100 de copii se naste cu o alunita. Aceasta poarta numele de nev congenital, creste odata cu cresterea copilului si de obicei are fire de par pe suprafata. Culoarea, dimensiunile si suprafata (in relief sau nu) variaza de la caz la caz. Cu cat un nev congenital este mai mare, cu atat creste riscul de a se transforma malign. Orice nev congenital trebuie monitorizat periodic.
• Spilus. Este o pata bej deschis, mai mare, localizata cel mai frecvent pe trunchi, pe suprafata careia, in timp apar mai multe alunite brune mici. Riscul de transformare maligna este mic, dar este bine a fi monitorizati prin autoexaminare.
• Albastru. Impropriu spus albastru, acest tip de nev este defapt gri sau gri-albastrui. Culoarea se datoreaza faptului ca pigmentul (melanina) este localizat profund in epiderm. Apare in copilarie, nu se modifica ca aspect (in timp) si riscul de transformare maligna este mic. Totusi, daca pe piele apare o alunita albastruie la o varsta mai mare sau daca un nev albastru este mare (peste1-3cm) acesta ar trebui excizat (scos), dat la analiza (examen histopatologic) pentru a exclude un melanom.
• Sutton sau nev cu halou. Este un nev cu aspect normal, dar care prezinta de jur imprejur o zona depigmentata de cativa milimetri. Acest lucru se intampla mai ales la persoanele cu vitiligo (ce au pete depigmentate si in alte zone ale corpului), dar rar, poate sa apara si in cazul melanoamelor.
• Becker. Este o pata pigmentata, bej, care la pubertate se inchide la culoare si pe suprafata apar fire de par inchise la culoare. Nu are risc de transformare maligna.
• Lentigo (plural lentigine). Lentiginele sunt acele pete mici bej ce apar dupa expunere la soare, seamana cu pistruii, si sunt localizate pe zonele fotoexpuse (fata, decolteu, umeri, spate, brate). Nu au risc de a se transforma malign, insa exista cazuri in care un melanom la debut poate semana cu un lentigo solar, pentru a le diferentia fiind foarte utila examinarea dermatoscopica.
• Atipic. Cel mai ingrijorator tip de alunita este aceasta. Riscul de transformare maligna este mare, insa NU este melanom. Caracteristicile unui nev atipic sunt:
  • Asimetrie de forma sau culoare
  • Mai multe culori (inclusiv nuante de maro)
  • Dimensiune peste 6mm
  • Margini neregulate

Alunitele apar atunci cand celulele din piele, numite melanocite, cresc in grupuri. In mod normal melanocitele se gasesc difuz in pielea fiecaruia dintre noi si produc melanina, pigmentul natural al pielii ce ii confera culoarea. Daca se acumuleaza mai multe intr-un loc, cantitatea de pigment este mai mare in acel loc si asa apare o pata bruna. Daca numarul celulelor este mare, alunita este in relief.

Nu se poate indica o cauza precisa sau singulara a fiecarui tip de alunita. De obicei o multitudine de factori contribuie sau influenteaza dezvoltarea unui tip sau altul de alunite intr-o anumita perioada a vietii. Astfel pe primul plan se pot situa factorii genetici, proprii fiecarui individ in parte. Apoi gradul de expunere la soare, stilul de viata, anumite afectiuni interne si modul de ingrijire a pielii.

Marea majoritate a alunitelor nu este periculoasa, fiind benigne.

De asemenea trebuie stiut faptul ca nu toate leziunile pigmentate de pe piele sunt alunite/nevi. Foarte asemanatoare, si care pot starni ingrijorare din partea persoanelor care le au, sunt keratozele/verucile seboreice. Ele apar cu varsta, nu au risc de malignizare, deci nu trebuie sa ingrijoreze. Medicul dermatolog poate spune foarte usor daca este vorba despre un nev sau o astfel de keratoza seboreica, uitandu-se atat clinic, cat si cu dermatoscopul.

O alunita canceroasa poarta numele de melanom. Este o problema grava, un cancer, care netratat da metastaze. Cele mai frecvente localizari pentru melanom sunt la barbati toracele superior si spatele si gambele la femei. Insa poate aparea oriunde.

Factorii de risc in aparitia melanomului sunt:

• Istoric personal de melanom (riscul de a dezvolta un nou melanom este de 5-15%, fiind mai mare in primul an dupa diagnostic si tratament)
• Istoric de melanom in familie, la rude de gradul I (exista o componenta genetica): daca o ruda de gradul I a avut melanom riscul este de 2 ori mai mare
• Expunerea la ultraviolete (soare, solar)
• Arsura solara in copilarie (o arsura solara cu aparitia de bule (basici) la un copil ii creste de 2 ori riscul de a dezvolta melanom)
• Fototip deschis de piele: piele alba, care se arde usor, ochi verzi sau albastri, par blond sau roscat
• Mai mult de 50 de alunite pe tot corpul (riscul este de 5 ori mai mare fata de o persoana cu 10 alunite)
• Prezenta de nev atipic
• Nev congenital gigant (peste 20cm) (riscul de a dezvolta melanom este de pana in 14%)

O alunita poate fi canceroasa daca:

• arata diferit fata de celelate („ratusca cea urata”)
• apare dupa varsta de 30 de ani
• isi schimba caracteristicile: culoarea, forma, dimensiunea (creste)
• sangereaza
• doare

Autoexaminarea este foarte importanta pentru monitorizarea alunitelor. O persoana cu alunite trebuie sa:

• Verifice periodic daca nu i-a aparut o alunita noua
• Pentru alunitele vechi se aplica o tehnica simpla de monitorizare – ABCDE:
  • A= Asimetria. O jumatate de alunita trebuie sa semene cu cealalta jumatate.
  • B = Borders (in engleza = Margini) Marginile unei alunite trebuie sa fie clare, regulate, nu zimtate, sterse sau neregulate.
  • C =Culoarea. Culoarea trebuie sa fie uniforma, unica; nu trebuie sa existe mai multe culori (bej, brun, negru, rosu, alb)
  • D = Diametrul. O alunita benigna are de regula diametrul sub 6mm (cat guma de sters de la capatul unui creion cu guma)
  • E = Daca o alunita isi schimba dimensiunea, forma sau culoarea atunci ar trebui evaluata de catre un dermatolog.

Alunitele care sunt localizate in zone in care persoana care le are nu are acces (de exemplu spatele) pot fi observate cu ajutorul unei oglinzi sau se poate apela la un membru al familiei/prieten(a).

In cazul in care observati o modificare a uneia sau mai multor criterii din cele de mai sus este bine sa apelati la consultul unui medic dermatolog, fara intirziere. Nu apelati la diverse remedii sau sfaturi venite de la persoane neavizate.
FOARTE IMPORTANT! Traumatizarea unei alunite nu contribuie neaparat la transformarea maligna a acesteia!

Medicul dermatolog analizeaza nevii atat cu ochiul liber, cat si cu ajutorul unui aparat, metoda numita dermatoscopie.

Ce este dermatoscopia?

Dermatoscopia sau microscopia de suprafata (sau dermoscopia sau epimicroscopia) este o metoda rapida si neinvaziva de diagnosticare a leziunilor pigmentare ale pielii. Aceasta metoda nedureroasa de examinare a pielii se realizeaza cu ajutorul unui aparat ce poarta numele dermatoscop, evaluandu-se in vivo culorile si microstructurile epidermului, a jonctiunii dermo-epidermice si a dermului superficial.

Examinarea dermatoscopica nu da diagnosticul de certitudine, el este pus in urma examenului histopatologic (dupa biopsie si analiza la microscop a leziunii respective). Totusi, pentru a nu exciza inutil o alunita, dermatoscopia ne ajuta sa luam decizia corecta in acest sens: o lasam pe loc, o urmarim sau o scoatem.

Ce presupune dermatoscopia?

Principiul de functionare al dermatoscopiei consta in scaderea reflexiei aerului in stratul cornos (stratul superficial al pielii), fie cu ajutorul unui lichid de imersie, fie cu lumina polarizata si marirea imaginii obtinute. Astfel este posibila vizualizarea nu numai a suprafetei pielii ci si a structurilor ceva mai profunde.

Exista doua moduri de a face dermatoscopie:

• cu dermatoscop manual, cand medicul analizeaza pe rand fiecare alunita, punand aparatul (care seamana cu o lupa mai complexa) pe fiecare leziune in parte. El vede structurile caracteristice (o retea ca o plasa, globule, vase, etc) si poate spune daca exista motive de ingrijorare. Imaginea poate fi imortalizata cu un aparat foto sau chiar cu un telefon cu camera, prin lupa dermatoscopului.
• cu dermatoscop computerizat (de exemplu Visiomed – microDerm), cand se foloseste un dermatoscop atasat de un calculator si printr-un program special se observa si se analizeaza fiecare leziune, eventual calculandu-se un scor al „gravitatii”. In aceasta categorie se incadreaza si varianta de analiza completa a nevilor („skin mapping”, sau harta a pielii).

Daca imaginea dermatoscopica a fost salvata si nu a fost cazul ca leziunea sa fi fost scoasa, se poate compara la o vizita ulterioara („follow-up”) cu noua imagine. Se va observa usor daca au survenit modificari (ce nu se vad cu ochiul liber) la acea alunita.

Dermatoscopia se realizeaza de catre o persoana calificata in acest domeniu, care poate identifica elementele caracteristice acestei metode (de exemplu reteaua pigmentara, vasele etc).

Un buletin dermatoscopic poate sa para extrem de incalcit pentru o persoana neavizata, insa poate sa fie un mijloc de comunicare extrem de util intre cei ce stiu sa il citeasca.

Care este utilitatea dermatoscopiei?

Rolul principal al acestei metode este diagnosticarea precoce a cancerelor de piele. Astfel, folosind aceasta metoda, medicii calificati in acest domeniu si-au imbunatatit acuratetea diagnosticului.

  

De asemenea, folosind dermatoscopia se reduce numarul de excizii chirurgicale ale unor formatiuni cutanate benigne care cu ochiul liber au elemente de suspiciune in ceea ce priveste diagnosticul si, in cazul tumorilor care trebuie excizate, se stabileste mult mai precis marginea „de siguranta” pana la care trebuie scoasa tumora.

Prin detaliile pe care le ofera, dermatoscopia este folosita in investigarea :

• nevilor benigni sau atipici,
• melanoamelor ,
• carcinoamelor bazocelulare,
• dermatofibroamelor,
• keratozelor seboreice (senile sau ale varstnicului),
• tumorilor vasculare,
• si mai rar a unor afectiuni ale parului si scalpului (diferite tipuri de alopecii, sindroame genetice)

Exista mai multi algoritmi de diagnostic, cel mai utilizat fiind „Regula ABCD a dermatoscopiei” ( „ABCD Rule of Dermatoscopy” ), folosita in clasificarea leziunilor melanocitare in benigne, suspecte si maligne.

Analiza computerizata a nevilor cu aparatul microDERM – Visiomed

Desi dermatoscopia manuala poate fi suficienta in cazul persoanelor cu un numar mic de alunite sau a altor tipuri de leziuni cutanate, in cazul celor cu un numar mare de nevi este greu sa fie analizate si stocate datele fiecarui nev in parte. Pentru aceasta s-au dezvoltat aparate performante de analiza, legate de un computer.

Unul dintre cele mai noi astfel de aparate este microDERM (Visiomed), cu un sistem profesional de vizualizare si stocare a informatiilor. In plus fata de alte aparate, prin colaborarea producatorului cu multiple clinici si dermatologi din lume, s-a realizat un sistem computerizat, extrem de performant, de diagnostic si analiza automata (DANAOS = Diagnostic and neural analisys of skin cancer (Diagnosticul si analiza neuronala a cancerelor de piele)).  Acest lucru duce la imbunatatirea detectiei melanoamelor incipiente.

Analiza completa a nevilor  

Prin dermatoscopia computerizata cu microDerm Skinmap se mai poate crea o „harta” a alunitelor intregului corp („total body mapping”). Se fac fotografii de inalta calitate ale intregului corp, alunitele suspecte sunt marcate pe imaginile macro, pe calculator (pentru a indica pozitia), apoi acestea sunt analizate dermatoscopic pentru fiecare localizare, astfel incat vor exista imagini macro si dermatoscopice pentru fiecare in parte. Imaginile sunt stocate in baza de date a fiecarui pacient.

Supravegherea alunitelor este astfel mai usoara, la o noua vizita de evaluare sa va putea observa, prin comparatie:

• daca au aparut alunite noi
• daca cele vechi si-au modificat caracteristicile si scorul calculat automat

In functie de rezultatul comparatiei se poate lua decizia terapeutica: excizia sau urmarirea in continuare.

In urma examenului dermatoscopic se pot lua mai multe decizii: pentru leziunile maligne se va hotari excizia, pentru cele suspecte se va decide urmarirea (la 3, 6 sau 12 luni in functie de tumora), iar cele benigne vor fi „lasate pe loc” sau excizate/tratate pe considerente estetice.