Structura firului de par
Firul de par nu este o entitate de sine statatoare, el face parte dintr-o unitate mai complexa numita unitate pilosebacee.
Aceasta, pe langa firul de par, este alcatuita dintr-o glanda sebacee, un muschi neted si, in unele regiuni, o glanda apocrina. Portiunea libera a parului poarte denumirea de tija firului de par. Ea este alcatuita dintr-o masa mai mult sau mai putin omogena de celule keratinizate, avand 3 straturi concentrice dinspre exterior spre interior : cuticula, corticala si medulara.
Structura chimica
Componenta principala a tijei firului de par este reprezentata de o proteina, sclerokeratina, care este o forma intermediara intre keratina moale, epidermica si keratina dura din unghii. In compozitia ei se gaseste preponderent un aminoacid bogat in sulf, L-cisteina, care asigura coeziunea moleculelor de keratina.
Sulful din moleculele de cisteina asezate in proteine keratinice adiacente formeaza legaturi foarte puternice constituind factorul cheie al durabilitatii si rezistentei firului de par la degradarea prin stresul din mediul inconjurator.
Aplicatii practice ale cunoasterii structurii chimice
* Modificarea aspectului firului de par
Legaturile de sulf sunt cele vizate atunci cand se doreste modificarea aspectului firului de par (solutii de permanent, de incretire sau indreptare a firului de par).
Iata cum se procedeaza: se utilizeaza solutii alcaline pentru distrugerea acestor legaturi disulfidice si astfel parul isi pierde rezistenta, se rearanjeaza parul in functie de forma dorita si apoi se aplica solutii acide pentru neutralizarea solutiilor alcaline initiale si pentru favorizarea refacerii legaturilor disulfidice. Aceste legaturi refacute mentin firele de par in noua forma conferita.
*Produsele pe baza de keratina
Unii producatori de cosmetice/suplimente alimentare declara ca produsele lor care contin keratina ajuta la refacerea rezistentei firului de par sau la cresterea mai rapida sau mai deasa a firelor de par.
FALS
Celulele din foliculul pilos produc intreaga cantitate de proteine keratinice de care firul de par are nevoie din aminoacizii care se gasesc in sange.
Alimentatia bogata in proteine keratinice nu ajuta la cresterea parului. Alimentarea cu keratine dure asa cum se gasesc in structura firului de par nu are nici un sens deoarece nu pot fi digerate si absorbite de tractul intestinal.
Indicat ar fi alimentarea cu aminoacizii din care celulele foliculare pot produce keratina. Totusi, este foarte rar intalnita deficienta in asemenea aminoacizi in Europa si America de Nord.
Aplicarea topica de keratina nu are efecte prelungite deoarece majoritatea sunt indepartate odata cu spalarea parului cu sampon.
Cresterea firului de par
Reprezinta un proces ciclic in care alterneaza fazele de activitate cu cele de repaus. Cresterea parului este asincrona, astfel nu toti foliculii pilosi se gasesc concomitent in aceeasi faza de crestere.
Exista 3 faze in care se poate gasi un fir de par :
- anagena – perioada de crestere. Firul de par creste cu aprox. 1cm pe luna. Durata acestei faze variaza de la persoana la persoana, fiind in medie de 2-6 ani si determina lungimea maxima a parului, daca acesta nu este taiat. In mod normal 85-90% dintre foliculi se gasesc in faza anagena.
- catagena – perioada de involutie/regresie (foliculul isi reduce lungimea; partea inferioara este distrusa si papila dermala se desprinde de bulb, ramanand latenta sub acesta). Dureaza 2-3 saptamani si 8-14% dintre foliculi se gasesc, in mod normal, in faza catagena.
- telogena – perioada de repaus, ce dureaza 3-4 luni, firul de par respectiv nu mai creste, iar la finalul acestei faze incepe cresterea unui nou fir de par, eliminandu-se cel vechi.
Substratul cresterii firului de par il reprezinta papila foliculara care contine celule epiteliale care se divid in continuu si se diferentiaza.
In mod fizologic, in fiecare zi sunt eliminate aproximativ 50-100 de fire de par de la nivelul scalpului.
Viteza de crestere a parului este de aproximativ 0.1-0.4mm/zi. Aceasta viteza variaza in functie de sex (mai mare la femei), de varsta (mai mare la tineri), de anotimp (mai mare in perioada martie-octombrie) si de anumiti factori interni (vascularizatia, eventuale afectiuni endocrine, etc) sau externi (alimentari, fizici, chimici).
Proprietatile firului de par
Culoarea parului este determinata de melanocitele aflate doar la nivelul papilei foliculare. Aceste melanocite isi transfera pigmentul, melanina, catre celulele corticalei firului de par. Albirea parului este rezultatul reducerii progresive a functiei acestor melanocite.
Rezistenta firului de par a fost comparata cu cea a unui fir de cupru cu acelasi diametru rezistand la aplicarea unei forte echivalente a 60kg.
Elasticitatea firului de par permite o alungire a acestuia intre 20% si 50% din lungime.
Decolorarea si permanentul repetat, la fel si lumina solara si expunerile la UV duc la alterarea proprietatilor elastice ale parului, prin degradarea chimica si fotochimica a aminoacizilor din structura keratinei.
Luciul firelor de par este un fenomen optic ce depinde de incidenta luminii, (micro)rugozitatea suprafetei si de transparenta acestuia. Fiecare celula a cuticulei firului de par actioneaza ca o oglinda ce reflecta lumina, o cuticula degradata facand ca luciul sa dispara. Alti factori care modifica luciul sunt: modificarea culorii parului, morfologia firului (drept sau cret) si prezenta sebumului.
Ingrijirea parului
Comparativ cu generatiile anterioare, care de cele mai multe ori doar isi pieptanau parul si il spalau la intervale mai mult sau mai putin lungi, in societatea actuala a avea parul nespalat, nepieptanat si neglijat este considerat in cel mai bun caz un lucru neobisnuit.
Produsele de spalare a parului au evoluat de la simple sapunuri solide (care aveau proprietati reduse de curatare si lasau parul greu de pieptanat) la produse profesionale, dedicate fiecarui tip de par in parte.
Sampoanele
Sampoanele au rolul de a indeparta sebumul, transpiratia, celulele descuamate, produsele de coafat si murdaria depusa din mediul inconjurator. Este usor sa gasesti un sampon care sa curete bine, dar este foarte greu sa combini ingredientele astfel incat la final parul sa ramana matasos, lucios si usor de pieptanat. Un sampon cu proprietati de curatare ridicate poate distruge cuticula, stratul extern al firului de par, facandu-l aspru si mat. Alegerea corecta a samponului face diferenta intre un aspect frumos al parului si unul neplacut.
Exista 3 componente majore active in sampoane: surfactantii sau detergentii primari (care confera capacitatea de curatare si de a forma spuma), cei secundari (ce refac stratul lipidic) si aditivii (ce completeaza ingredientele si confera diferite efecte de ordin estetic).
Desi contin cam aceleasi substante exista o gama larga de sampoane. Acest lucru se datoreaza nevoilor diferite de curatare, specifice fiecarui tip de par. Astfel:
- Sampoanele pentru par asa zis „normal” sunt indicate persoanelor al caror scalp produce sebum in cantitate moderata. Detergentul cel mai frecvent in aceste produse este sulfatul lauric (lauryl sulfate) care confera o indepartare buna a sebumului cu emoliere minima.
- Sampoanele pentru par uscat au proprietati de curatare mai blande, dar de emoliere mai mari. Sunt excelente pentru parul deteriorat (prin diverse procedee), dar si pentru folosirea frecventa. Ele reduc electricitatea statica si fac parul mai usor de aranjat. Pentru acest tip de par s-a creat si samponul de tip 2-in-1 (sampon+balsam). Detergentii folositi in aceste produse sunt in general substante amfoterice si anionice de tipul succinatului de sulf (sulfosuccinate). Pot fi adaugate proteine animale hidrolizate care nu penetreaza profund in structura firului, dar acopera defectele de suprafata ale acestuia (inclusiv repara, pentru scurt timp, firele despicate). Dimethicone-ul este un alt ingredient folosit in sampoanele cu proprietati emoliente, acesta creind un film subtire protector la nivelul firelor de par facandu-le mai lucioase si mai moi, usurand aranjarea si imbunatatind aspectul.
- Sampoanele pentru par gras au proprietati foarte bune de curatare, dar emoliere minima, fiind destinate persoanelor cu productie crescuta de sebum, cum ar fi adolescentii, dar si in cazul celor cu par foarte murdar. Ca substante active, printre ingrediente, se regasesc sulfatul lauric (lauryl sulfate) sau succinatul de sulf (sulfosuccinate). Aceste produse pot fi extrem de degresante, uscand excesiv parul daca sunt utilizate zilnic de catre cei care nu au productie mare de sebum.
- Sampoanele pentru tipurile speciale de par foarte cret, ca de exemplu cel al celor din rasa neagra, sunt o varianta a sampoanelor de tip 2-in-1, inlaturand sebumul si inlocuindu-l cu un strat de balsam. Aceste produse contin agenti emolienti mai potenti cum ar fi ulei de germeni de grau, steartrimoniu, proteine animale hidrolizate, compusi cu lanolina sau dimethicona, astfel incat sa reduca frecarea din timpul pieptanarii, sa faca parul mai lucios si mai usor de aranjat. Se recomanda folosirea lor o data pe saptamana sau o data la doua saptamani, in asociere cu un balsam destinat special acestui tip de par.
Balsamul
Procesarea fizica si chimica a parului indeparteaza stratul lipidic exterior al cuticulei, acest lucru ducand la degradarea intr-o proportie de 50% a aminoacizilor subiacenti de la nivelul cortexului.
Exista numerosi factori ce contribuie la degradarea structurii firelor de par:
- Cauze cosmetice: piptanarea excesiva, uscarea cu foehnul, permanentul, indreptarea, ondularea, decolorarea
- Factori de mediu: expunerea la soare, poluarea, vantul, apa de mare, apa clorinata din piscine
Balsamurile sunt substante ce refac stratul lipidic al fiecarui fir de par, imbunatatind atat aspectul cat si maniabilitatea acestuia. Practic aceste substante aduc beneficiile sebumului, dar fara aspectul unsuros caracteristic. Produsele moderne confera una sau mai multe din urmatoarele proprietati: usureaza pieptanarea, etanseizeaza si realiniaza portiuni distruse ale tijei firelor de par (inclusiv la nivelul varfurilor despicate), minimalizeaza porozitatea acestora, confera luciu si aspect catifelat, asigura un anumit grad de protectie impotriva deteriorarii termice si mecanice, hidrateaza, confera volum, elimina electricitatea statica. Toate aceste efecte sunt insa temporare si dureaza pana la prima spalare, cand vor trebui reaplicate.
Exista mai multe ingrediente care aduc beneficii variate:
| Ingredient | Beneficiu principal | Efect general |
|---|---|---|
| Saruri cuaternare de amoniu | Netezirea cuticuleiScaderea electricitatii statice | Reconditioneaza parul procesat chimic: |
| Polimeri(ex: polyvinylpyrrolidone (PVP)) | Umplerea defectelor de suprafataConfera luciu | Imbunatatesc aspectulFac pieptanarea mai usoara |
| Compusi siliconici(ex:Dimethicone, Cyclomethicone, Amodimethicone) | Formarea unui invelis protector | Scad electricitatea staticaScad frecarea in timpul pieptanariiCresc luciul |
Balsamurile se gasesc sub diverse forme: lichide, creme, paste sau geluri.
Efectele balsamurilor nu difera numai in functie de ingredient ci si in functie de modul de aplicare:
- Balsamurile instant sunt cele ce se aplica imediat dupa samponare, se lasa sa actioneze 1-5min si apoi se indeparteaza cu apa. Datorita contactului scurt cu parul ele au efecte emoliente minime, fiind destinate parului cu deteriorare redusa.
- Balsamurile cu actiune in profunzime sunt in general creme sau uleiuri ce se aplica pe par cu 20-30 de minute inainte de samponare. Au efecte emoliente ridicate, penetrand straturile superioare structurale ale firului de par, fiind indicate celor cu par extrem de deteriorat.
- Balsamurile „leave-in” sunt produsele ce se aplica pe par dupa samponarea si uscarea acestuia cu prosopul, ramanand acolo pana la urmatoarea spalare. Sunt utile celor ce isi coafeaza parul prin metode termice si persoanelor cu parul cret sau foarte aspru.
- Balsamurile „pentru clatire” (Hair rinses) sunt produse lichide aplicate imediat dupa samponare si apoi clatite imediat. Sunt folosite pentru a inlesni piptanarea, fiind utile si persoanelor cu par gras, dar care au nevoie de un minimum de emoliere.
Folosirea balsamului este extrem de importanata in cazul celor care recurg la procesarea fizica (indreptatul/ondulatul prin mecanisme termice) sau chimica a parului (vopsit/ permanent/ indreptat sau ondulat chimic) .
Colorarea chimica a parului
Colorarea temporara a parului se utilizeaza de obicei pentru anumite ocazii deoarece culoarea este indepartata la spalarea cu sampon. Moleculele din acest tip de colorant au dimensiuni mari si nu pot penetra la nivelul cuticulei, ramanand adsorbite la exteriorul firului de par. In general aceste produse nu degradeaza structura firului de par, insa, daca parul este foarte uscat sau deteriorat acesta permite migrarea pigmentilor in interiorul firului de par.
Colorarea semipermanenta a parului persista timp de 6-10 spalari, in functie de produs. Moleculele de pigment sunt mai mici si penetreaza partial firul de par. Acesti coloranti nu contin amoniac sau peroxid, dar au in schimb alti constituenti toxici care afecteaza firele de par (ex. P-Phenylenediamine).
Colorarea permanenta presupune modificarea structurii firului de par. Astfel, moleculele foarte mici de pigment patrund adanc in firul de par cu ajutorul substantelor alcaline ce distrug legaturile de la nivelul cuticulei (afectand morfologia si rezistenta firului de par). Substantele chimice adiacente pigmentilor de culoare (amoniac, peroxid, etc) disperseaza sau distrug moleculele de melanina prezente in firul de par.
Reactii adverse ale colorarii parului
Toate substantele chimice utilizate in produsele de colorare actioneaza asupra firului de par, dar, in acelasi timp, sunt absorbite in cantitati variabile si la nivelul pielii determinand modificari organice cu efecte imediate sau tardive.
Astfel, efectele imediate se pot traduce prin alergii la anumiti produsi chimici, firul de par devine uscat, fragil si aspru (si poate ajunge pana la rupere).
Problemele parului
Pierderea si caderea parului
Pierderea parului (sau alopecia) are cauze multiple si manifestari variate. Caderea parului poate fi difuza sau localizata, permanenta sau temporara, congenitala sau dobandita in timpul vietii sau se poate solda cu cicatrice sau nu.
Iata formele cele mai frecvente de pierdere a parului:
ALOPECIA ANDROGENETICA
Apare atat la barbati, cat si la femei, dar are forma diferita. Peste jumatate din barbatii de 50 de ani au un anumit grad de alopecie androgenetica, la femei aparand ceva mai tarziu, dupa menopauza (aprox 60 ani).
Cum se manifesta?
Parul se subtiaza si se rareste, progresand in timp la aparitia „golfurilor” sau a „cheliei” la barbati si la rarirea semnificativa a parului in varful capului la femei. Progresia se face lent, existand o cate o scala a severitatii pentru fiecare sex.
Care este cauza?
Atat la barbati, cat si la femei factorii principali implicati sunt: predispozitia genetica si hormonii androgeni (fie prezenti intr-o cantitate mai mare decat in mod normal, fie exista o sensibilitate marita a firelor de par la acesti hormoni).
Nu exista o cadere propriuzisa a firelor de par, ele doar se transforma (treptat) din firele de tip terminal (lungi, groase, pigmentate) in unele miniaturale, de tip vellus (scurte, subtiri si fara pigment). Astfel ajung sa nu se mai vada, fiind foarte mici.
Ce analize sunt necesare?
La barbati nu sunt necesare analize pentru stabilirea diagnosticului.
La femei, daca sunt tinere este bine sa se efectueze niste analize hormonale si un consult ginecologic.
In plus, la ambele sexe, trebuie excluse si alte cauze de cadere difuza a parului.
Care este tratamentul?
Odata pus diagnosticul, tratamentul trebuie efectuat permanent (nu putem influenta genetica). Se pot aplica topice (de ex. minoxidil) sau se pot lua pastile (finasterida pentru barbati sau antiandrogenice pentru femei).
ALOPECIA AREATA
Alopecia areata sau alopecia in luminisuri are o prevalenta de 0.1-0.2% din populatie, riscul de a dezvolta aceasta problema pe parcursul vietii unei persoane fiind de 1.7% . 1 din 5 pacienti are rude cu aceeasi boala. Poate sa apara la orice varsta.
Cum se manifesta?
Se manifesta sub forma unor zone rotunde sau ovale, complet lipsite de par, localizate de regula pe scalp sau in barba, dar 
putand aparea oriunde exista par. Firele aparent normale se detasesaza usor, lasand o piele neteda, lucioasa. De regula exista o singura zona fara par, dar uneori pot fi mai multe. Se mai poate asocia cu modificari ale unghiilor („pitting” sau depresiuni pe unghie), atopie (rinita, conjunctivita, astm alergic, dermatita atopica), boli autoimune (tiroidita autoimuna, vitiligo) sau boli de colagen (lupus eritematos).
Care sunt cauzele?
Factori care declanseaza alopecia areata sunt: evenimente majore stresante, boli febrile, traumatisme sau sarcina. Cauza este multifactoriala: genetica, o dereglare in imunitatea locala si aportul factorilor declansatori pe acest fond. Caderea este rezultatul atacului anumitor celule imune (limfocite T) asupra firului de par, in urma actiunii factorilor declansatori, la o persoana predispusa genetic.
Care este prognosticul?
In alopecia areata nu se distrug foliculii pilosi, deci potentialul de recrestere al parului ramane pentru mai multi ani. In 80% din cazuri cresterea parului apare spontan (daca leziunea a aparut in urma cu sub un an), fire noi de par fiind observate cel mai adesea dupa 3 luni de la aparitia placii. Nu este exclus, insa, ca pe parcursul vietii sa mai existe episoade de cadere a parului.
Exista forme, mai severe, cu prognostic mai prost (recresterea nu mai apare spontan sau chiar deloc): forma totala (placa ovala se extinde, pana cand ocupa tot scalpul – este cazut tot parul de pe cap; apare la aprox 15% din cazuri), forma universala (se pierde tot parul corporal; apare la sub 1% din cazuri), forma ophiasica (de la o ureche la alta, mergand prin spatele capului), persistenta de peste 2 ani, progresia rapida, debutul in copilarie, asocierea cu boli autoimune sau cu atopia, afectarea genelor si sprancenelor si afectarea severa a unghiilor.
Care este tratamentul?
In formele usoare, alopecia areata poate fi lasata netratata, avand in vedere rata mare de recrestere spontana.
Exista multiple optiuni de tratament, insa rezultatele depind atat de forma clinica, cat si de prezenta altor boli. Se pot folosi creme/solutii local (dermatocorticosteroizi, minoxidil, iritanti topici), fototerapie (PUVA), imunoterapie topica, injectii cu corticosteroizi sau chiar pastile (de tipul cortizon).
EFLUVIUL TELOGEN
Efluviul telogen este o afectiune in care cade un numar mult mai mare de fire de par decat in mod normal, insa este temporara, nu se pierde tot parul, acesta se va regenera.
Normal este sa se piarda 50-100 fire de par pe zi. Exista perioade in care se poate ca acest numar sa fie mai mare, fara nicio alta cauza decat faptul ca mai multe fire de par au intrat in faza de telogen a cresterii firului de par. Atunci cade parul in cantitate mai mare, se observa la baie, in pieptan/perie. Acest lucru determina multa anxietate, dar trebuie stiut ca parul nu se pierde, el doar se regenereaza.
Cum se manifesta?
Apare o cadere difuza a firelor de par, intr-un numar mai mare decat normalul. Se poate descrie ca o „rarire” a parului. Parul care ramane are aspect sanatos si nu exista placi cu lipsa totala de par.
Care sunt cauzele?
Cauzele sunt variate:
La 3-4 luni dupa:
- Un eveniment stresant
- O operatie, hemoragie brusca importanta, boala febrila
- Traumatism major
- Sarcina
- Oprirea anticonceptionalelor, atunci cand au fost luate mult timp
Daca este o cadere persistenta poate fi vorba de:
- Anemie cu deficit de fier
- Boli endocrinologice (ex tiroida)
- Diete drastice, malabsorbtie
- Tulburari metabolice
- Anumite medicamente
- Boli dermatologice: sifilis, dermatita seboreica, lupus sistemic, dermatomiozita
Toate aceste cauze grabesc trecerea firelor de par din faza de crestere in cea de repaus, urmata (in 3-4 luni, cat este durata telogenului – vezi cresterea firului de par ) de eliminarea acestora. Daca factorul cauzator este indepartat, cresterea revine la normal, insa desimea parului se reface in mai multe luni (cand firele de par au crescut suficient de mult la suprafata pielii).
Ce analize sunt necesare?
Pentru stabilirea cauzei, daca nu se poate decela din istoricul personal, trebuie excluse toate cauzele de mai sus, asa incat sunt necesare atat analize uzuale, cat si unele specifice fiecarei probleme.
Care este tratamentul?
Daca se gaseste o cauza subiacenta, ea trebuie tratata corespunzator.
Daca nu se gaseste o boala, cel mai probabil a fost vorba de eveniment stresant sau de acea perioada de regenerare normala a parului. In aceasta situatie parul recreste de la sine, insa pot fi aplicate topice care sa stimuleze acest lucru si se pot administra suplimente de aminoacizi si vitamine, pentru a asigura o baza solida a regenerarii.
Important este ca persoana respectiva sa nu isi creeze o anxietate suplimentara (care poate actiona ca un stres ce mentine caderea), sa nu traga de firele de par si eventual sa foloseasca balsam de par pentru a scadea firele pierdute la pieptanare.
ALOPECIA TRAUMATICA (de tractiune si presiune)
Alopecia traumatica reprezinta pierderea parului in urma tractiunii sau a presiunii prelungite.
Ea apare in cazul coafurillor ce presupun tractiune (de exemplu: o coada foarte stransa purtata mereu) sau pe zonele in care se exercita o preziune pentru o perioada mai lunga (de exemplu: echipamentele de protectie a capului la sportivi).
Parul se toceste si se pierde progresiv la marginile parului prins in coada sau pe zona de contact. Aceasta cadere este initial reversibila, insa daca factorul cauzator nu este oprit exista riscul distrugerii permanente a foliculilor.
TINEA CAPITIS (infectia cu o ciuperca la nivelul scalpului)
Tinea capitis este denumirea medicala a infectiei parului cu ciuperci din familia dermatofitilor. Cel mai frecvent apare la copii, existand riscul de se transmite de la un copil la altul.
Cum se manifesta?
Exista doua forme clinice:
- O forma inflamatorie, umeda, cu pustule (basicute cu puroi), roseata, coji si caderea parului.
- O forma neinflamatorie, cu zone de cadere a parului, cu fire de par rupte, gri, fara luciu, cu pielea scalpului acoperita de scuame (coji), toate acestea fiind insotite de senzatia de mancarime locala
Ce analize sunt necesare?
Diagnosticul este usor de pus in cele mai multe cazuri pe aspectul clinic. Cand exista dubii se poate efectua un examen micologic microscopic direct, adica se ia un fir de par, se prelucreaza si se coloreaza printr-o anumita tehnica si apoi se observa la microscop. Daca este o infectie fungica se va observa ciuperca.
Cum se trateaza?
In functie de gravitate, tratamentul se face cu o crema sau pastile antifungice (impotriva ciupercilor), infectia fiind eliminata complet, daca acesta este efectuat corect.
Parul in exces
Parul in exces
Care sunt cauzele parului in exces?
Exista 2 forme de par in exces:
- Hirsutism-ul, ce reprezinta cresterea excesiva a parului in zonele cutanate dependente de hormonii androgeni (barba, mustata, torace, coapse interne) si apare la femei si copii.
- Hipertricoza, ce reprezinta cresterea excesiva a parului (peste limita normala pentru varsta, rasa si sex) in zonele cutanate ce nu sunt dependente de hormonii androgeni
Cauzele hirsutismului sunt in principal cresterea nivelelor de hormoni androgeni in sange si/sau cresterea sensibilitatii tesuturilor la acesti hormoni. Acestea pot fi determinate de:
- modificari hormonale la nivelul glandelor: hipofiza, suprarenala
- probleme ovariene (sindrom de ovare polichistice, tumori)
- menopauza
- medicamente (ex: steroizi anabolizanti)
- afectiuni hepatice
Exista insa cazuri in care cauza hirsutismului este genetica, constitutionala.
Cauzele hipertricozei sunt mai variate, ea putand fi atat localizata cat si generalizata:
- genetic/congenitale
- medicamente (minoxidil, diazoxid, fenitoina, ciclosporina, etc)
- boli interne (porfirie, hipotiroidism, sindroame de malabsorbtie, boli neurologice etc)
- nevi (alunite) cu fire de par (nev pilos, nev Becker)
In functie de forma si de manifestarile clinice medicul va cere un set de analize care sa excluda aceste cauze.
Care este tratamentul parului in exces?
Indiferent de forma se vor urma doua principii:
- eliminarea parului deja existent
- prevenirea (re)aparitiei lui
ELIMINAREA PARULUI DEJA EXISTENT
Exista mai multe metode de a scapa de parul nedorit:
- Epilarea temporara: radere, smulgere, creme epilatoare
- Epilare definitiva:
- Tratament cu lumina intens pulsata IPL/SPL
- Laser Alexandrit (Laser Quanta Light 4V)
- Electroliza sau termoliza
PREVENIREA (RE)APARITIEI PARULUI
- Tratarea cauzei (daca a fost descoperita)
- Medicamentos (in cazul hirsutismului) cu medicamente anti-androgenetice, anticonceptionale
- Creme ce reduc rata cresterii
